Descoperita si in mormintele faraonilor egipteni din dinastia a XII-a (2000 i.e.n.), platina era cunoscuta si indienilor din America Centrala, vechii egipteni si indienii precolumbieni confectionandu-si bijuterii din granule de platina imbinate cu aur. Din 1735 dateaza o mentiune despre un metal cenusiu, greu, ce nu putea fi topit, care era denumit cu o nuanta de dispret "platina del Pinto", adica "argintelul de pe raul Pinto". Intre 1828 si 1844, in Rusia, au fost batute monede de platina. Abia in secolul trecut au fost descoperite calitatile platinei, dupa ce s-a reusit topirea ei la 1770 de grade Celsius.
    Platina (simbol Pl) a fost acceptata ca metal pretios numai dupa a doua jumatate a secolului 19 si are luciu si culoarea alba, alb-argintiu, cenusiu ca otelul.
    Platina este cotata a fi mai pretioasa decat aurul si avantajele ei sunt superioare, aceasta putand rezista mii de ani fara sa se degradeze sau uzeze. De aceea platina a inceput sa fie folosita pe scara larga in bijuterie, ajungand in ultimii ani sa fie mult mai apreciata decat celelalte metale nobile.
    Platina este deseori folosita pentru a fixa cele mai valoroase pietre, pentru a se realiza astfel cele mai rafinate bijuterii. Platina tine cel mai sigur pietrele pretioase deoarece taria si culoarea sa neutra sporeste stralucirea si profunzimea diamantelor si a pietrelor pretioase. Datorita densitatii si greutatii sale, se poate remarca o diferenta intre platina si alte metale pretioase.
    Platina, pentru a fi recunoscuta, nu se marcheaza cu insemnul 'karat'. In Statele Unite se marcheaza cu PL sau PLAT, iar in Europa platina se recunoaste dupa urmatoarele marcaje: 950 sau PT950.
    Pentru ca platina este cel mai pur metal, rar provoaca reactii alergice. Exista un interes crescand in ceea ce priveste bijuteriile de platina in toata lumea, verighetele fiind cea mai bine vanduta categorie. In grupa platinei sunt incluse 6 metale asemanatoare: platina, paladiu, rodiu, ruteniu, iridiu si osmiu.