Perla, acest produs absolut incredibil al naturii si de o frumusete fara margini, este de fapt rodul unui mic accident natural. Scoicile margaritifere din Oceanele Pacific si Indian, golfurile Persic, Mexic si Marea Rosie, hranindu-se prin filtrarea apei, se intampla ca un fir de nisip sau un viermisor parazit sa treaca de sifonul scoicii. Atunci cand acest corp strain se strecoara intre organismul scoicii si manta, pentru a evita urmarile neplacute, scoica il izoleaza, depunand in jurul lui straturi concentrice, succesive de sidef (nacru) care in 3-7 ani creeaza aceasta "piatra pretioasa" de origine organica.
    Apreciata de egiptenii antici, perla este cunoscuta de peste 6000 de ani. Perle bine conservate au fost descoperite in sapaturile din Mexic (2500 i.e.n.) si in ruinele Pompeiului (17 i.e.n.) chiar daca, in general, dupa 100 -150 de ani straturile superficiale se exfoliaza. Simbol al puterii, intelepciunii si fericirii la romani, considerata ca are darul de a aduce vise frumoase femeilor, perla a fost folsita ca talisman de indieni si in amestec pentru stimularea masculinitatii de mongoli.
    Numele ii provine de la cuvantul latin "pirula" si inseamna "para mica", dupa forma pe care o au de cele mai multe ori perlele. De obicei, perlele naturale nu sunt perfect sferice ci asimetrice, de culoare alb-cenusie, galbuie, rar roz sau neagra si se numesc perle baroce. Varietatile cele mai frumoase de perle sunt cele polineziene, de culoare neagra sau gri inghis-albastrui si cele japoneze, de un alb stralucitor.
    Alaturi de perlele naturale au aparut si asa numitele perle de cultura, mai ales in Orientul Indepartat. O infloritoare industrie perliera a creat, dupa anul 1900, cercetatorul japonez Mikimoto, prin insamantarea artificiala a scoicilor cu bilute de sidef sau fragmente de scoica, in jurul carora, scoicile, bine selectionate si ingrijite, construiesc margica, de data aceasta cu forma geometrica perfecta, a perlei.